Credeam ca cea mai urata zi a saptamanii pentru mine e luni… Asa, ca pentru toata lumea. Ca na, se duce somnul dulce si pana tarziu din timpul weekendului, pa-pa plimbari si giugiuleli… Urasc ziua de luni, dar inca mai rea e duminica seara. Depresie care anticipeaza o zi de groaza, stare de somnolenta accentuata in cazul in care TREBUIE sa fac orice fel de activitate, dar lipsa de somn totala cand ma bag in pat. Incep sa cred ca organismul si mintea mea resping amandoua ideea de duminica! Se poate sa fie sambata vesnic pentru mine? Asa, macar vreun an? Nuuuu? Poate o luna??? Nici macar o saptamana? Eee, imi iau eu concediu, ca sa ma razbun pe duminica viitoare!
Desigur, as putea sa ma fac de ras si aici la fel de gratios ca in viata mea de zi cu zi: am iesit eu cu my love sa adun frunze uscate (jobul meu pretentios necesita si astfel de ocupatii) si, pe langa frunze, am adunat si un cacat (fecale, bre!) de caine de toata frumusetea! Noroc sa am, cacatul oricum l-am luat. A naibii duminica, dom’le!
UNCONVENTIONAL BED 